A fost odata un Spiridus Alb. Ca orice Spiridus Alb venise pe lume intr-un Ou de gaina neagra, clocit la subtioara 5 saptamani de un Om cu barba alba. Moșul l-a tinut intr-un vas de lut, l-a hranit cum a putut el mai bine, cu miez de paine, nuca si scortisoara. Cand veni timpul, Spiridusul Alb sari in barba mosului, il gadila, pana cand acesta se puse pe un râs sanatos. Dar, de cum deschise gura, Spiridusul sari drept pe Omușor si printr-o miscare abila, ajutat de-un abur, ajunse la Sufletul mosului. Ar fi trebuit sa il ia, asa cum fac toti spiridusii si sa il duca Stapanului său...dar ce sa vezi: sufletul acela mirosea atat de frumos, incat Spiridusul fu vrajit si uita pe dat' ce avea de facut. Mireasma il invaluia si simti cum ceva il jeneaza in spate. A observat o mica umflatura in partea dreapta, apoi o alta in partea stanga...ce se intampla? "Aripi...aripi" isi spuse Spiridusul Alb...cine a mai pomenit? Cum o sa ies sa calatoresc in toata lumea cu aripile astea? Dar incepu sa se simta atat de usor, incat senzatia pe care o incerca plutind pe aburul miresmei era de nedescris..."Fie ce-o fi..." isi spuse Spiridusul Alb si in acel moment se pomeni plutind peste mari si zari...plutea fara nici o grija, vedea lucruri neinchipuit de frumoase. Oare asa e lumea? Sau totul era doar in imaginatia lui?
Se gandi sa se opreasca pentru o clipa. Poate lumea era frumoasa doar de sus...Atinse usor cu un piciorus iarba proaspata si zari un ochi de apa limpede. "Am sa ma stropesc cu apa proaspata si apoi imi voi vedea de treaba. Cred ca Stapanul deja ma asteapta cu Sufletul Batrânului..."
Se apleca sa ia cativa stropi, dar deodata incremeni. Un Chip cu barba alba ii aparu in apă. Era el-Batranul cu barba albă, cu painea, nucile si scortisoara...Spiridusul se sperie si facu cativa pasi in spate..."ce e asta? Nu poate fi adevarat..."Isi lua inima in dinti si aplecandu-se se privi iar in apa. Atingandu-si fața, realiză ca era de fapt propriul chip...Ar fi vrut sa se intoarca , dar isi simti tot corpul obosit. "Poate daca as deschide aripile...", dar cand se uita nu mai era nici urma de aripi. Simti insa ceva la subțiori...si printre cativa fulgi se rostogoli un ou..." Ia uite, un ou de Spiridus Alb! cat pe ce sa il scap..." si Spiridusul, luându-l cu grija, se aseza in iarba si il puse cu grija la subtioară, asteptand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu