Am o jucarie noua. Se cheama " blog". Il intorc pe toate partile, ma gandesc ce " zgomot" face. Ma uit ca la un obiect nou-nout. Intr-un fel seamana a " animalut de companie". Si cred ca asta si e: o znamenie mititica. Ma uit si eu in jur la " znameniile" inrudite... bloguri care mai de care...( " dupa cum e omul, e si blogul" ca sa intru un pic in intelepciunea hegeliana de tip galinaceu)
Unele blogguri cotcodacesc politicianist, altele urla a pustiu feminist, altele schelalaie rasist, grohaie marlaneste, isi arata coltii care mai de care...si ma gandesc ca usor-usor, care-cum vrea se inregimenteaza in populatia de emitatori bloggerieni, care incalcesc lumea incolacind-o...pe scurt, fiecare incearca sa o imbogateasca in felul lui starnind un vacarm internetoid.
Asa ca stau si eu, timida, cu al meu bloguleț nou-nascut in brate si ma gandesc ce limba mi-as dori sa gangureasca, cu cine sa se imprieteneasca si ce duhuri sa starneasca...
..." noi, elfi, zâne, toti si toate, prinsi la Carul lui Hecate..."
Bravo, Anca, ți-ai făcut și blog. Ia-mi pâinea de la gură :))))). Succes, Ionuț A.
RăspundețiȘtergereFelicitari! Ma bucur tare si cred ca este nevoie sa scrii, sa povestesti cu acelasi talent si daruire ca toate ce le faci. Sa fie intr-un ceas bun!
RăspundețiȘtergere